sâmbătă, 13 martie 2010

Xenia (III)

Termita e specia de musafir de care mi-e mie cel mai teamă, pentru că sunt incapabilă să reacţionez direct proporţional cu manifestările ei. În faţa termitei am un aer tâmp, de bovină umilă.

Termita nu te anunţă că soseşte, ea sună direct la uşă. Iar dacă tu eşti în mansardă şi ai febră musculară de la curăţatul grădinii şi tunsul ierbii, până ai coborât să deschizi, termita s-a făcut comodă, e deja în papuci de casă. Nu te ia în braţe, nu te pupă pe fiecare obraz ci-ţi trage o camaraderească scatoalcă peste spinare, în semn de bună vedere.
Reculul loviturii te dezechilibrează, moment în care termita te suspectează că ţi-ai ieşit din formă. Ceea ce naşte întrebarea firească: ai îmbătrânit cumva? Câţi ani mai ai? 42, răspunzi cu glasul pierit. Păi tot atâţia aveai şi data trecută! Ce poţi să faci, tu nu eşti Făt-Frumos, să-mbătrâneşti în două luni cât alţii-n cinci ani!

Termita, având metabolismul zglobiu, e flămândă mereu. Şi-n timp ce ea se schimbă în pantaloni scurţi şi maieu, tu faci calcule în funcţie de variabilele X (numărul de zile pe care le va sta termita la tine), şi Y (proviziile din cămară) încercând să faci o programare a bucatelor şi-a orelor de masă.

Când vede că e rost de potol, termita vine să te ajute la aşezat masa. Se simte ca acasă în momentul în care tu chiar ţi-ai dori să fie la ea acasă. Deschide toate dulapurile în căutarea feţei de masă. Apoi urmează sertarele, în căutarea tacâmurilor. Se interesează de meniu. Nuuuu! Budinca aia programată de tine pentru cină arată prea bine, deci ea vrea s-o servească la prânz, pe post de desert. Iar ciorba de cartofi merge minunat cu ceapă, aşa că o porneşte voiniceşte spre cămară. 'Geaba strigi tu că ceapa e în lada frigiderului, că termita deja iese victorioasă din cămară cu gulia în mână şi te roagă să i-o cureţi repejor de coajă că salivează de numa'! O decojeşti cu mişcări domoale, copleşită de gândul că seara nu mai ai din ce să încropeşti o salată la copănelele alea, va trebui să mergi iar în piaţă.

După ce şi-a văzut burta plină ochi, termita vrea la aer, în foişor. Nu te deranjează de la spălatul vaselor, deschide singură frigiderul, scoate toate sticlele care par a conţine ceva de băut, îşi pune cuburi de gheaţă, smulge din bibliotecă patru carţi la întâmplare şi iese. Mută masa la soare, scaunul la umbă, îşi urcă picioarele pe gard şi, în sfârşit, îşi găseşte pacea. Răsufli uşurat şi iar începi să faci calcule. Variabile, bun înţeles.
Lac de apă, mergi să faci un duş şi dai să pleci la piaţă . Dar te trec iar toate sudorile când dai cu ochii de termita care rânjeşte satisfăcută în pragul uşii, fericită să te răsplătească pentru prânzul delicios oferindu-ţi teatral trandafirul Golden Delight abia îmbobocit pe care tu-l păzeai ca pe butelie, de două săptămâni, să-nflorească.

Te-ntorci de la piaţă cu coşul de legume, fructe, brânză, lapte, carne. Termita le recepţionează pe toate, constată că perele arată bine aşa că îşi va spăla una şi-o va devora pofticioasă. Laptele are cam prea multă grăsime, vede ea acum de unde îşi extrage seva ţesutul tău adipos. Brânză de asta ea n-a vazut până acum, drept pentru care desface cutia şi-şi taie o bucăţică, pentru că din excursiile în Franţa s-a obişnuit cu combinaţia exotică brânză albastră-pere Napoleon.

Seara iese în oraş. Se întoarce la miezul nopţii, împreună cu un prieten venit pentru aceeaşi conferinţă şi vor să mai depene amintiri la gura şemineului tău. După ce i-ai pregătit un culcuş moale noului musafir, te bagi în pat chitit să dormi două-trei ceasuri. Dar nu e chip, termita şi amicul răstoarnă prin bucătărie vasele în încercarea de-a-şi încropi fie o cină târzie fie un mic dejun precoce, nu ţi-e prea clar.

Dimineaţa te trezeşti cu amar în cerul gurii şi nu ştii dacă e de la ficat sau de la soartă. Preventiv serveşti un Colebil pe lângă cafea şi deretici prin bucătăria care arată răvăşită ca Osman Paşa după bătălia de la Plevna. Între timp aburii de cafea au pătruns exact ca-n reclama de la Jacobs pe sub uşa termitei care apare în bucătărie în chiloţi, cu ochii cârpiţi de somn şi-şi toarnă o ceaşcă de cafea. Sloboade un pârţ discret pe care-l justifică amuzat: combinaţiile alimentare din ziua precedentă. Şi se întoarce în pat la somnic. Tu rămâi să pregăteşti micul dejun şi-aştepţi trezirea la viaţă a musafirilor. Nu aştepţi decât până la ora 13 când decizi că trebuie să schimbi meniul cu unul mai consistent, de prânz, căci zorii au îmbătrânit între timp.

La 14 fix auzi zgomote, semn că gueştii au făcut ochi. Până să apari tu, ei au înfulecat ce le-a picat la îndemână, sunt pregătiţi de plecare. Te flanchează brusc, strigă "cheese" şi declanşează bliţul. Se grăbesc îngrozitor. De 4 ore ar fi trebuit să fie la Predeal, la conferinţa "Ospitalitatea românească între mit şi realitate". Ei au sărit peste dezbateri, se duc doar la concluzii, cu demonstraţia la dosar: poza cu tine, rânjind obnubilat la obiectiv.
Ospitalitatea este o realitate!

20 de comentarii:

  1. Vina o porti tu!De ce cobori de la mansarda,atunci cînd nu astepti musafiri? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred că am ceva probleme la "mansardă" :D :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Trebuie sa recunosti: termitele sunt oneste si uneori haioase. Totul e sa te bruzuluiesti odata - de doua ori la ele si apoi reactioneaza doar la uitatura! Nu-s rai de fire si se asteapta sa procedezi la fel la ei acasa.

    Mimozele, in schimb... Le-as altoi! ...cu niste mere padurete sa nu-si mai revina! Norocul meu, au intoleranta la mine: odata si gata, le ajunge. Au si un avantaj: traiesc numai in grupuri (de suport) si transfera informatiile natural si instantaneu, astfel ca e suficient sa altoiesti una si vestea circula repede. Dupa o vreme, cand fara sa-ti dai seama inviti la tine o alta mimoza din grupul de suport, obtii o amanare sine die pe care nu o intelegi decat mai tarziu in alt context iluminator.

    Despre nobilime numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Se pare că ştii exact despre ce vorbesc eu aici, ba chiar eşti cu un pas înainte, ai dibuit şi soluţii eficiente la problemele ridicate.
    Punem şi noi de-un grup de suport? :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Arcadio mama, ai tu lipici la termite
    da de lacat pe frigider n-ai auzit?
    sau pe bucatarie sau de vreo boala ultra molipsitoare?
    noaptea tu n-ai caini sa-i lasi liberi si sa uiti poarta incuiata si a 2 zi sa vii cu scuza
    ma durea capul si am luat un somnifer ,pe la 12 si nu stiu cum de nu v-am auzit?"
    iaca de aia ai tu colonie de termite in prag ..........ca nu lau cu puf-puf

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu cred ca m-a-mbăiat mama în clei! =))

    RăspundețiȘtergere
  7. sa stii ca eu am printat poza asta in f.multe exemplare si am de gand sa le-o dau la toti cei pe care-o sa-i aud ca doresc sa se cazeze la tine , cu mesajul : daca in prag va intampina o persoana care nu seamana cu cea din fotografie, inseamna ca ati gresit adresa; mai cautati...

    RăspundețiȘtergere
  8. =)) looool! Bună idee! Mulţam fain! În schimbul ajutorului m-oi duce şi io la tine să te ajut la numărat pastile. :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai, termita pare ca se simte foarte prietena cu tine, de-si ia atatea libertati. Cam ca un fiu sau o fiica.

    De ce te simti tu obligata sa mergi sa faci piata? O mamaliga cu branza, un ou ochi, o sunca cu ceapa nu merge? Trebuie sa tratezi chiar fiecare musafir ca pe un rege? Cu maximum de respect si curtoazie? Pai nu se potriveste. I incearca sa-i primesti pe fiecare asa cum merita, fara sa te faci pres pentru fiecare. Oferi ceea ce ai si in limita chefului si timpului disponibil. Cred ca intinzi prea tare de notiunea de ospitalitate. eu as zice ca simplul fapt ca le oferi un acoperis si ceva de mancare e mai mult decat suficient. :)

    Scrii atat de frumos! nu te opri :)

    Maria

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc de sfat şi de trecerea pe la mine. Da, ştiu de problema mea de-a nu putea să spun NU atunci când ar trebui :D

    RăspundețiȘtergere
  11. pana nu ma dumiresc din ce "breasla" fac parte,nu mai vin la tine.chiar m-ai pus pe ganduri.eeeiiiii!
    hai sa-ti dau o solutie!da-mi dai viza de sedere la tine 10 ani?
    ce mare branza cu pere 10 ani acolo...
    am auzit cand eram eu mai tanara,i.e.n.,ca ceaiul de pluta ar face minuni.
    un ceiut mic la musafiri (musai dimineata pe stomacul gol)si toata ziua isi dau aere ca un camion din ala cu roti mai mari de 2 metri.
    bai,cica n-ai nici o sansa sa te poti controla,d-apoi sa te poti abtine.se-ncinge teava de esapament de....si se sparge si toba.
    e buna solutia?daca nu ,ma gandesc la alta numai sa ma primesti.ma ofer si voluntar,cobai numai primeste-ma.
    te roooog!mi-e foame de mancarea ta si mi-e somn de patul tau.ma primeeeeesti?

    RăspundețiȘtergere
  12. Breeeee! După ce-am mărturisit că admir posteriorul lui Jenifer Lopez mai vii şi tu cu asemenea doruri şi întregeşti peisajul! Tulai! :D

    RăspundețiȘtergere
  13. adica iti lipsesc mai ceva decat posteriorul lui J.L.?
    inseamna ca-ti lipsesc mooooolt de tot si bombat si incordat,ce mai dom',c*r stilat.
    in categoria,ASA DA!

    RăspundețiȘtergere
  14. Felicitări. Am trecut prin stări diferite...
    De la râs, la nervi şi pumni strânşi pentru a cotonogi termita, până la neputinţă...
    Pot să fac rost de insecticide pentru a stârpi specimenul dar la câte bagă în ea sigur nu face decât să fie frectie la un picior de lemn.

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc ca te intereseaza blogul meu! Si...DA!!! :)Si pe mine 'ma sufoca' termitele si mimozele! Promit sa-ti citesc toate postarile pentru ca am ce!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Costea: Dragul meu, nu am scăpare! Cred că şansa mea, aşa cum spunea mai sus AnDRAW, este un grup de suport. :P

    P.S.
    În week-end am musafiri iar. Dar e vorba de lorzi. ;)


    @Anima: Te poţi inspira din ideile expuse aici de cititori ca să gestionezi corect relaţiile cu diferitele specii de musafiri :D

    RăspundețiȘtergere
  17. Un spray de gandaci impotriva termitelor si niste ierbicide impotriva mimozelor ( sau o sapaliga daca ai chef de sport) si ai scapat :)

    RăspundețiȘtergere
  18. He he he! Tu eşti cu metodele radicale, bag seamă! O fi influenţa habitatului tău arab. :P

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu, maica, radicala am fost de cand ma stiu. N-au nici o treaba arabii cu asta. Dac ar sti ei ce radicala sunt, cre'ca m-ar racola Hamas-ul. :P

    RăspundețiȘtergere
  20. Bine ca Hamasul nu citeste blogul meu! :P

    RăspundețiȘtergere