vineri, 27 mai 2011

Sfânta vineri. Re-reloaded

Sunt de părere că pentru păstrarea sănătăţii mintale în parametri optimi avem nevoie de umor. Suntem pre(a)ocupaţi, stresaţi, agasaţi, asaltaţi de o mie de probleme. Rezistăm o vreme, după care avem nevoie să dăm drumul la supapă, să lărgim nodul de la cravată, s-o facem lată.

Până astăzi credeam că doar oamenii au nevoie să se distreze. De azi însă, sunt sigură că şi sfinţii trebuie să abandoneze din când în când treburile duhovniceşti şi grija de noi, că şi ei au nevoie de câte-o fereastră în orar, de câte-o sărbătoare-n calendar. Sfânta Vineri, prietena mea veche, şi-a luat un liber şi s-a gândit să treacă pe la mine să vadă ce mai fac, cum o mai duc, cum mă mai descurc.
(Mulţumesc, bine, până să vină ea pe la mine.)

I-am simţit aura încă de aseară, când m-au apucat frisoanele şi rinoreea. Însă criza de grand mal s-a instalat de dimineaţă când, spălându-mă pe dinţi am simţit o arsură. Sfânta m-a pupat pe gură şi mi-a însămânţat un herpes pe buză. Mofluză, am tuflit un plasture Compeed în creştetul bubei, i-am dat şi-un Aciclovir de ajutor şi-am ieşit din domitor. Pâş-pâş, să nu-l trezesc pe Vasile care se culcase spre ziuă. Ghinion de neşansă, lângă uşă am scăpat petul din mână. Gol, a luat-o la vale pe scări sunând ca armata lui Sinan Paşa în retragere. Vasile a scăpat de somn instantaneu ceea ce, la o adică, i-a prins chiar bine, a apucat să ude gazonul înainte să meargă la muncă.

Pe la ora 8 mi-au sosit musafirii anunţaţi de cu seară. Rude. Dragi. Mi-au inspectat grădina, am împărţit frăţeşte răsaduri, butaşi, bulbi, plante. Apoi i-am omenit cu câte o cafea, în foişor. Deşi comandaseră cafele mici, eu am umplut ceştile cele mari. Sunt execesivă, recunosc. Am socializat, am discutat, m-au lăudat, m-au pupat şi-au plecat. Am rămas zâmbind, cu laudele lor fâlfâindu-mi încă în urechi.

Am început să strâng masa. Am pus în tavă ceştile pe jumătate pline cu cafea, am pus deasupra cutia cu bomboane, în capacul ei am pus dozele de lapte condensat, zaharniţa, iar deasupra o ceaşcă în care am adunat linguriţele. Mătuşă-mea mă tot alintase zicându-mi prinţesă iar eu, în timp ce înaintam spre casă cu turnul Babel în braţe, mă imaginam îmbrăcată în crinoline, cu un alai de Feţi Frumoşi după mine.

Sfânta Vineri s-a enervat în aşa hal pe visarea mea halucinogenă, că m-a călcat urgent pe trenă. M-am împiedicat, m-am aruncat, şi-am înscris un touchdown care i-ar face invidioşi pe toţi neozeelandezii de la 1900 încoace. De la impact, cafeaua rămasă în ceşti a ţâşnit spre înaltul cerului, amestecându-se în aer cu laptele şi zahărul, iar la aterizare era gata transformată în cel mai spectaculos latte machiato pe care vi l-aţi imaginat vreodată. Cu mişcarea asta bat orice barman din barurile de la Rio.

Readusă dramatic cu picioarele şi burta pe pământ, am gemut încetişor şi-am privit spre foişor. Dacă nu m-aş teme că fugiţi de pe blog şi-ntr-o lună ajung pe locul douăşpatru de mii în Zelist, v-aş mărturisi că pentru o fracţiune de secundă am zărit-o pe Sfânta Vineri hlizindu-se pe sub colţul năframei.
Păstrez, din precauţie, tăcerea asupra acestui aspect.

M-am ridicat, am adunat molozul, am spălat scările, m-am schimbat şi-am plecat.

La piaţă am parcat sub un copac, ca să nu-mi găsesc, la întoarcere, maşina încinsă de soare şi să mă apuce amocul. M-a apucat oricum. Pentru că prietena mea aureolată, n-a stat degeaba. Până m-am întors eu cu spanacul, ea a stors un porumbel pe parbrizul meu. Până la ultima picătură de găinaţ. Şi dintre toţi porumbeii din oraş, l-a ales fix pe ăla care era constipat de-o lună. Dacă vă mai spun acum şi că, dintre toate siguranţele pe care le are maşina mea, s-a ars, de câteva zile, fix aia care bălăngăneşte ştergătoarele pe parbriz, mă credeţi? Jur, cu capul sub sabia Sfintei, că spun adevărul. Aia s-a ars.

Prin urmare, trebuia să găsesc o soluţie să îndepărtez destupăciunea zburătoarei fără să mă umplu de savoare. Am traversat strada, am cumpărat 5 litri de apa minerală (m-am gândit că acidul cu bulbuci va avea efect 2 în 1, în comparaţie cu apa plată) şi-am început să torn pe parbriz. Doi cetăţeni care stăteau de vorbă au mirosit că ceva pluteşte-n atmosferă şi-au început să tragă cu coada ochiului la indeletnicirea mea înălţătoare. Soarele deshidratase plăcintocul şi-l fixase în aşa hal, de ziceai că porumbelul ăla se hrănea exclusiv cu adeziv de faianţă. Udam şi aşteptam hidratarea. Un spectator şi-a pierdut răbdarea şi mi-a strigat, rânjind: porneşte ştergătoarele, doamnă, că se duce mai uşor!
Nu zău! Să mori tu? Am vrut să-i întorc vreo două-trei vorbe din vârful limbii, dar cu doamna Vineri de-a dreapta mea n-am avut curaj. M-am gândit că umilinţa asta e mai mică, totuşi, decât să mă trântească iar pe burtă, în plină parcare, ziua-n amiaza mare.

Aşa că mi-am înşfăcat Sfânta de braţ şi-am plecat, suferind. Admiratorii or fi tot acolo, rânjind...

50 de comentarii:

  1. Ai uitat iubirea fără de care viaţa noastră ar fi doar teatru kabuki.
    Ar trebui să ştim să fim şi singuri pentru a ne goli bateriile ca mai apoi să revenim în forţă şi să vrem să le umplem cu bune şi cu rele.

    PS: Mulţumesc pentru porţia zilnică de râs şi zâmbete. Eşti refrişerantă :)!

    PS 2: Ce mai face Vasile?

    RăspundețiȘtergere
  2. Bre' stiai ca ? ...:)) ai un uragan de umor in tine , cand e sa povestesti cate o patanie cotidiana ? vai maica! ma dor muschii fetei de ras .....
    Seara faina fara evenimente de la Sf Vineri ! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea, oare să-ţi spun că io-s născută într-o zi de vineri sau, din precauţie, să păstrez tăcerea asupra acestui aspect? :)) ţi-am citit toată povestea de două ori, de-asta sunt perfect "capabelă" să te şi citez, după cum vezi. viaţa noastră ar fi mult mai lipsită de umor dacă nu te-ar vizita pe tine Sfânta...

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte fain. De râs am râs de se uita consoarta la mine ca și cum aș fi luat-o nițel razna că nu obișnuiesc să mă hlizesc fix la monitor de ca și cumaș citi ceva și apoi să pufnesc în râs. I-am explicat că despre asta este vorba, adică despre o zi mai ciudată, de ce nu mai frumoasă ca celelalte fade despre care nu poți să ne spui nimic deosebit. Și eu mi-am amintit o astfel de zi pe care am povestit-o pe larg pe blogul meu de memorii, e de-a râsul plânsul. Dacă te ajută cu ceva, măcar ai reușit să ne amuzi copios, și asta nu e chiar de colo.

    RăspundețiȘtergere
  5. pi. ies. ...și ilustrația e demențială!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-a făcut bine într-o seară destul de anostă până acum , aflarea comicul păţaniei tale . M-am prins destul de repede că voi fi încântat de ceea ce voi citi , atunci când am înţeles că eşti o fire optimistă şi deci plină de umor . Să mă explic :
    " ceştile pe jumătate pline cu cafea " concludent , părerea mea!!
    Mulţam de voioşie !

    RăspundețiȘtergere
  7. Erată Păţaniei tale comice .
    am un prost nărav : nu recitesc .

    RăspundețiȘtergere
  8. Niciodata nu scapam de bagatorii in seama...O categorie aparte de mitocano-melteano- animale ...Fiindca oameni, nu poti sa le zici... ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. ia te uita... poate fi si mai rau decat la mine...
    acum... stau si ma intreb... daca toate astea se petreceau intr-o zi de joi... sau sambata... sau marti... tot sfanta vineri era de vina??
    sa ai weekend minunat... asa iti doresc... ba chair si mai mult...

    RăspundețiȘtergere
  10. Arcadia,
    Oovi s-a grăbit să-ți facă o declarație, m-a liniștit!
    Parcă tot mai rău este pe la alții, zice invidia din fiecare.
    Fata mea, ești un munte de umor, picurat cu degete princiare!!
    Am râs pe aici, de mor, noroc că sunt singură așa de dimineață.
    Totuși , cu sau fără umor, o să-ți spun, categoric cu mâna pe suflet, că de ziua sfintei miercuri, altfel drăgălașă cu mine, mi-am cumpărat un tricou, pe care vânzătoarea tare mi l-a mai lăudat.
    Are sau avea puțin roșu, la spălat, roșul a intrat în toate zonele, ce să fac? să mă duc la dumneaei sau să râd de prefăcătoria sfintelor ăstora moderne??
    Mai trec pe la tine, mă consolez!!

    RăspundețiȘtergere
  11. p.s poza este - de zile mari!!
    Sunt tipii care se hlizeau?

    RăspundețiȘtergere
  12. @Mircea: Zici bine ce zici!
    Vasile e bine, mulţumeşte de întrebare. În aceste momente de dimineaţă răcoroasă, e îngheţat bocnă şi ud leoarcă, a udat grădina în papuci de casă :D Iar la noi, dimineţile încă seamănă cu cele de iarnă blândă :D


    @Alm: Un curent, aşa, ca un taifun, simt eu din când în când că mă bântuie. Zici că-i umoru'? :P


    @Daria: Păstrează tăcerea, că nu se ştie ce păţeşti dac-o superi şi tu! :D


    @Eugen: Ai grijă cu râsul, că dacă fata sună la salvare te trezeşti că vin nişte domni să-ţi ofere o cămaşă în dar, una cu mâneci luuuungi =))
    Poza înfăţişează doi domni din piaţa de mirodenii din Dubai, care se amuzau de o europeancă :P


    @Sorin: Să-ţi fie de bine râsul, şi să vezi partea plină a ceştii mereu :D


    @Anima: Ei, păi avem nevoie de încurajările galeriei, bre! Pentru mobilizare, aşa. :P


    @oovi: Bre, ce să zic, mie mi se întâmplă vinerea. Cu Joimăriţa mă înţeleg chiar foarte bine, de exemplu :))


    @Gina: No, dacă ai râs, să fii veselă toată ziua şi tot weekendul. Şi să nu-ţi pese câtuşi de puţin de zilele libere ale sfinţilor. Tre' să se distreze şi ei, pe seama noastră, nu? :P

    Tipii care se hlizeau de mine seamănă leit cu ăştia care se hlizesc aici de-o amică de-a mea, care se căznea să-şi pună burka pe cap :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Arcadia draga, nu stiu daca o sa te mai panseze...insa ieri, cand n-o mai vedeai pe Sfanta pe la tine...era la mine, in curte!
    Cu bratele pline cu de toate : mi-a adus de treaba, mi l-a adus pe Pinocchio, mai sa-mi ia de la masa si prietenii. M-a scuturat in demnitate, m-a tras de parul rabdarii si m-a impins spre cele din rai!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Ana: Draga mea, de la mine a plecat după prânz. Înseamnă că s-a mişcat repede de-a făcut atâtea în ziua ei liberă =))

    RăspundețiȘtergere
  15. ... se pare că totuşi ai avut noroc...
    pe parbriz, mă tog, aduci şpaclu', cutteru', grederu'... şi după lupte seculare, tot scapi de el...
    eu am păţit-o pe capotă... (nemţească!)... găinaţul meu (sau porumbaţ, sau cum s-o mai putea numi) a sfredelit vopseaua (nemşească , of course), de mi se vedea grundul din tablă... iincredibil...
    deci, relax, be happy! coana Vineri a fost "so sweet" cu tine! :D

    RăspundețiȘtergere
  16. ... dar înainte de toate, n-ar fi rău să schimbi siguranţa aia nenorocită...

    RăspundețiȘtergere
  17. @Victor: Aduci şpaclul, dacă eşti acasă. Dacă eşti în piaţă... te descurci cum îţi trece prin cap :))
    Deci e clar, porumbeii din ziua de azi nu mai mănâncă grăunţe ci adezivi =))

    Cât despre siguranţă, luni am programare la service pentru ITP, de aia am amânat. Sfânta a profitat :P

    RăspundețiȘtergere
  18. Aha! Exact pe capul meu! Ca la mine, dezastrul, incepand cu ora 14 :D
    Sper ca are o singura zi libera pe an! Sa mai faca o matanie, sa mai aprinda o lumanare, sa mai adune firimiturile de prescura...

    RăspundețiȘtergere
  19. zi mersi că n-a fost vineri 13 că dacă avea şi Sfântu 13 relache, îţi porneau şi aspersoarele. sau drujba.

    RăspundețiȘtergere
  20. You made my day. Imi place sa-mi incep ziua cu cate o portie de ras.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Ana: Vai, se potriveşte exact orarul! :O
    Oricum , ne ţinem reciproc la curent cu mişcările ei, bine? :P



    @Anonim: Pe principiul "ce-ţi doresc eu ţie, dulce Arcadie"? :P



    @Cami: Ai ajuns cu bine acasă, deci! Să-ţi începăi toate zilele cu zâmbetul pe buze! :*

    p.s. Condimentele alea-s minunate!

    RăspundețiȘtergere
  22. Nu stiu daca este o intamplare adevarata sau numai o poveste dar are semnificatia ei ...
    Se spune ca un tip a ajuns la Hiroshima pe 6 august '45. A supravietuit si, asa cum a putut, s-a tarat pana cand a ajuns la o gara; s-a suit intr-un marfar ... cu care a ajuns la Nagasaki pe 9 august '45.
    Un proverb chinez spune ca daca ai mers pe o carare si ti-ai rupt un picior, sa nu fii nemultumit, fiindca daca o apucai pe o alta carare s-ar fi putut sa ti le rupi pe amandoua.

    Eu cred ca viata nu este niciodata atat de "ofticoasa" pe cat ar putea sa fie. Si ii sunt recunoscator.
    Ia inchipuie-ti o vineri, nu de 24 de ore ci de 36 ... :)

    RăspundețiȘtergere
  23. @Galss and Iron: Mie chiar mi s-au întâmplat toate astea, pot dovedi cu vânătăile de pe gambe :D
    Şi cu cei doi martori din piaţă, dacă se vor prezenta la proces :))

    Proverbul chinez zice bine, puteam să mă aleg cu găinaţul în plete, ceea ce ar fi fost mult mai tragic, iar în loc de două ceşti, puteau să se spargă toate!

    În concluzie, dacă mă gândesc bine le ce-ai spus, îi scriu Sfintei Vineri o scrisoare de mulţumire =))

    RăspundețiȘtergere
  24. as rade. dar nu rad. tac chitic si nu mai zic nimic.

    RăspundețiȘtergere
  25. @Zazuza: Ha! Te temi de ea, da? =))

    RăspundețiȘtergere
  26. Acum ce sa mai spun... faptul ca te-ai dus vineri la piata si ca ai gasit loc de parcare (nu mai spun ca si la umbra) inseamna ca totusi... e de bine...
    Pe mine cine m-o urmari cand singura data din an cand parchez maisna sub un dud cu fructe mov, nu albe, vine vijelia, dudele sunt fix super-coapte si a doua zi umblu 3 minute in parcare sa-mi recunosc masina (nu mai am inchidere centralizata... dar poti sa-ti dai seama de ce? :)) )
    Acum ma pregatesc iar. Se vor coace dudele.

    RăspundețiȘtergere
  27. @ Glass and Iron: ba da, uneori viaţa poate deveni foarte ofticoasă... trebuie avut mare grijă cu gândirea super-pozitivă... e la limita inconştienţei...
    deci, şi eu sunt optimist: se putea să fie muult mai rău...:D

    RăspundețiȘtergere
  28. @anamaria: Cred că ştiu de ce nu mai ai închidere centralizată :P
    Deci aşteptăm coacerea dudelor! :D

    RăspundețiȘtergere
  29. Curajoasa cum sunt, am asteptat sa treaca vinerea, si-apoi m-am prapadit de ras. =)) La partea cu placintocul porumbelului... nici nu vreau sa-mi inchipui... te-am compatimit sincer! =))

    RăspundețiȘtergere
  30. @Dara: Precauto ce eşti! :))
    Vorba lui Eugen, dacă aveam o zi normală, despre ce mai scriam eu? :P

    RăspundețiȘtergere
  31. Sfânta Vineri a ta e cam ... mătuşa lui Vineri al lui Robinson?!

    RăspundețiȘtergere
  32. Râd pe înfundate de mă doare sternul...Mă bucur că madam și-a luat tălpășița dar remarc că are manie ambulatorie, umblă hai-hui prin județe, și, în plus, prestează și sâmbăta, de merg în baston de atunci...Fir-ar, e și vânjoasă!

    RăspundețiȘtergere
  33. Cu siguranţă că mârlanii ăia stau şi mâine înţepeniţi, tot acolo. Acelaşi spectacol rulează în fiecare zi şi nu l-ar pierde, mai ales că-i moka.
    Întreabă-i dacă porumbelul este cumva cu coada rotată şi are o aluniţă sub aripa tânără. Dacă da, este al meu! Eu îi dau să mănânce mult, dar mai şi fură din bobiţele câinelui,iar ăsta urlă de foame sau de ciudă(nu-s dumirit).
    Este un măgar de porumbel voiajor şi nu ştii pe unde-l apucă...
    Îţi datorăm scuze şi dacă vrei, poţi parca fără cartelă şi la mine pe blog. Ofer siguranţă pentru ştergătoare, şpaclu, racletă, apă minerală carbogazoasă cu urme vizibile de detergent şi pulpă, plus că am şi spanac din abundenţă. În muşchi...

    RăspundețiȘtergere
  34. @Zamfir: E una şi-aceeaşi, între timp sanctificată datorită minunilor certe prestate în viaţa mea =))


    @c.j.: Nu vă reţineţi hohotele, vă pot bloca fluxul energetic pozitiv şi exact asta urmăreşte reclamata. Râdeţi-i în nas, eliberaţi-vă, va pleca ştergându-şi aureola de sudoare.



    @Omuldelamunte: Acum înţeleg! Pentru că am trecut magna cum laude testul de umilinţă al Sfintei Vineri, aceasta m-a recompensat trimiţând, în coliba-mi umilă, pe Omuldelamunte cu stea-n frunte. Gesturi mărunte pentru Omuldelamunte, dar pe care Arcadia le consemnează printre cele câteva minuni ale lumii. Lumii ei. Alelei! :D

    RăspundețiȘtergere
  35. @Gina: Toate zilele-s sfinte, doar că unele-s mai sfinte decât altele :P

    RăspundețiȘtergere
  36. Luni este a lui Ăl de Jos că prea-i abruptă după duminică şi vine şi cu-n "scoală şi du-te la muncă mamă-dragă, că d'aia ai făcut Facultatea de Cules Căpşuni!"

    RăspundețiȘtergere
  37. @omuldelamunte: Bre nene muntene, avem viziuni diferite, deci tre' să ne batem, să ne luăm la trântă, să ne duşmănim, să ne omorâm cum se cuvine.

    La mine în viaţă somnul e o mare problemă, zilele restrictive de muncă mă angoasează mai tare decât pe dumneata ziua de luni. Căci, cum să ies eu în ogradă, duminca la orele 5 şi să mă apuc de plantat căpşuni? (Am absolvit, vei fi observat, aceeaşi facultate, doar că secţii diferite!)

    Aşadar, zilele lucrătoare sunt o binecuvântare, iar lunea e primus inter pares. Deci al lui Ăl de Sus!

    En garde!

    RăspundețiȘtergere
  38. As vrea si eu s-o privesc asa pe sfanta vineri pe care o iubesc la fel de mult! Superba relatare,
    pacat cu pataniile de vineri.

    PS: n-am incercat niciodata insa am auzit ca Coca cola scoate si rugina si dizolva toate nebuniile (probabil "curata" si stomacul)Acu nu stiu de care ar fi fost mai buna, normala sau sugar free!:))))

    RăspundețiȘtergere
  39. @Ami: Deci în raza Sfintei de acţiune intră şi Japonia? :O
    Asta da, globalizare! =))

    Da, cred că aş putea să torn o reclamă la Coca-Cola. Eu, sosind la maşină şi observând plăcintocul. Apoi, întorcându-mă cu sticla şi turnând Coca-Cola pe el. Bulbuci, sfârâituri, reacţie chimică. Eu, cu un şpaclu, curăţând dintr-o singură mişcare parbrizul. Apoi, cu un rânjet satisfăcut pe faţă, glăsuiesc: "Coca-Cola, probably the best detergent in the world"!

    =))

    RăspundețiȘtergere
  40. Mă miram io de ce mi-a mers aşa de bine vineri (program ultrascurt, pizza din partea firmei, cafea şi ceai moca, o întâlnire plăcută cu neşte pretenari... mai zic? :)))
    Vasăzică toate astea pentru că sfânta Vineri era ocupată cu tine. :)

    RăspundețiȘtergere
  41. @Teodora. Noa, să-ţi fie de bine!
    Da' săptămâna viitoare o inviţi la tine, o seveşti cu-o prăjitură, o ţii de vorbă, să-mi trag şi eu sufletul! :P

    RăspundețiȘtergere
  42. :))
    numai că aceia erau spiriduşii, ei se ţin de şotii, şi poate şi nişte fauni care au ţesut hainele :))
    se pregăteau şi ei de weekend şi primăvara se întâmplă, revenind cu poftă de viaţă să mai ridice nişte colţuri de buze acolo unde "se merită"

    schoen!

    RăspundețiȘtergere
  43. @Flipi: Fie cum zici, de dragul poveştii şi-al primei tale poposiri în Arcadia! :)

    RăspundețiȘtergere
  44. Iar m-am ținut de burtă de la atâta râs :) Mare talent la scris ai, Arcadio, dacă am văzut scena călcării pe trenă ca într-un discurs cinematografic dat cu încetinitorul să prindă dansul ielelor de lapte și zahăr prin văzduh ...

    RăspundețiȘtergere
  45. @Anca: Păi, înseamnă că nu faci destule abdomene dacă te doare burta! :P
    Zi faină!

    RăspundețiȘtergere
  46. Fataaa, am ras facand abdomene sa nu ma doara burta ca pe Anca :P :D
    Noua nu ne-a dat voie blogger sa ne logam 6(sase) zile luuungi si late si am reusit sa punem vreo doua retete cu ajutorul lui internet explorer, dar comentarii ioc.
    Ca de citit, am ras de n-am mai putut.
    Te-ai nascut intr-o zi de vineri, clar, ca altfel nu-mi explic.
    Bietul Vasile...cat il compatimesc!Io te bateam cu petu'ala la (am voie sa zic?) poponet!:P

    RăspundețiȘtergere
  47. @Liana: M-am născut lângă Carpaţi, la poale de munte :D

    RăspundețiȘtergere
  48. Nu te lasa nicio clipa!
    Foarte tare transpunerea in scena. Parca traiesti momentul...
    Daca as fi la teatru te-as aplauda in picioare si as cere bis, bineinteles! =))

    RăspundețiȘtergere
  49. @robert: Ticălos ce eşti! Ai cere bis, ha? =)) =))

    RăspundețiȘtergere