miercuri, 1 august 2012

Planuri de viață


Nu e vorba despre planurile mele de viață ci despre cartea lui Vasile Baghiu, proaspăt apărută la Editura Polirom. Vă veți fi obișnuit deja că de la mine nu aveți a vă aștepta la recenzii științifice, la păreri cu greutate, specializate, care pot să vândă o carte.  Eu scriu din perspectiva cititorului de rând care nu urmărește decât să-și îngusteze milimetric ignoranța, să mărească cu încă o aruncătură de băț distanța dintre el și strămoșul său australopitec.

(De câte ori spun ceva despre câte o carte îmi amintesc, fără excepție, de comentariile de la Limba și literatura română pe care trebuia să le memorăm cu punct și virgulă dacă voiam să luăm examenul. Repetam ca niște papagali părerile unor necunoscuți despre cărți, despre personaje, ni se inflamau creierii de la frazele pompoase din care nu pricepeam mare lucru, căci ce să înțeleg eu, de pildă, care nu mă pupasem cu nimeni încă, din comentariul la Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? Nu pricepeam mai nimic, mă lua cu nădușeli învățând pe de rost fraze care-mi dădeau insomnii ori mă făceau să vorbesc în somn:

”Prin memorie involuntară, declanșată de discuția de la popotă, Gheorghidiu narează faptele retrospectiv în jurnalul de campanie, aducând în prezent experienta sa erotica: "Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală". 
Fata are "ochii mari, albastri, vii ca niște întrebari de cleștar” și deși ”avea oroare de matematici” îl însoțea la cursurile din care ea nu înțelegea nimic, "numai ca să fim împreuna () și asculta, o oră pe săptămână, serioasa și cuminte ca un cațeluș, principiile generale ale calculului diferențial". (Sursa)

Mă uitam în oglindă la ochii mei și constatam dezolată  nu numai că nu erau albaștri, dar întrebările din ei nu erau, clar, de cleștar! Păreau mai mult de smoală, așa, și prin urmare mă gândeam că n-o să se îndrăgostească de mine niciun student, mă și vedeam măritată cu-n repetent, ascultând, de opt ori pe săptămână, serioasă și cuminte ca un cățeluș, tabla înmulțirii cu doi.

Ca o ironie a sorții, în vremea asta, (viitorul meu) Vasile învăța fără mine principiile generale ale calculului diferențial...)


Eroul romanului este Vili Barna. Pe el ”nu lumea îl face să sufere, ci el însuși își face rău. Singur-singurel se perpelește pe toate părțile conștiinței”.
...
”Singurătatea îi trece prin inimă cu tot cu instinctul de supraviețuire, trece și se întoarce,  palpită multe zile și nopți în cuibul pe care și-l face undeva în cotloanele cele mai ascunse ale locului în care stau de obicei astfel de stări, habar nu are unde, oricum undeva unde pot fi resimțite ca niște dureri.”
...
”I se livrează din nou o lecție de viață, lui, naivului, lui, căzutul din cer, lui, aiuritul, trăitorul în nori, călătorul cu lifturile spațio-temporale, visătorul.”

Am recitit unele pasaje de două ori, într-atât de neverosimil mi se părea ceea ce citeam. Astea pot fi trăirile unui bărbat de 45 de ani, din zilele noastre? Eu puteam să jur că-n anul 2012 toți bărbații  au scăpat de sensibilitate și de negi aplicându-și zăpadă carbonică direct pe bube și pe ventricule, eram convinsă că Simona Sensual, nu singurătatea, ”își face azi cuib pe șezlong, lângă  bărbații noștri, să-i cuprindă în brațe și să nu le mai dea drumul”, puneam rămășag că azi ”melancolia este pusă în ordine, încadrată în pătrățelul ei, la recitaluri de pian, lecturi de poezie, festivaluri stradale de flașnete și în nici o altă ocazie.”

Cartea, dacă mă întrebați pe mine, e un fel de ofertă 2 în 1, pentru că amestecă într-un mod neașteptat  atât viața lui Vili Barna, eroul romanului, cât și pe cea a tatălui său, Grigore, fost prizonier în URSS. Poveștile interferează, glisează, aglutinează, așa că nu cumpărați cartea în loc de somnifer ci cu intenția lucidă de-a vă întâlni cu un personaj inedit, o specie de bărbat pe cale de dispariție, care-ar trebui protejată prin lege, precum cocoșul de munte. Căci, fiind un personaj al vremilor noastre lipsite de inhibiții, te-ai aștepta să găsești prin carte niște capitole fierbinți, niște descrieri care să-ți facă sângele să galopeze prin artere. Nici vorbă, povestea lui Grigore Barna te răcorește garantat, îți îngheață sângele-n vine în miezul caniculei:

”Unii au căciuli, alții nu au. Unii au mantale, alții doar câte un veston. Cum i-a prins vremea, după bătăliile haotice de prin Bucovina și Basarabia. Bocancii sunt cam trecuți și scofâlciți, rupți, vai de capul lor, înghețați bocnă, oricum. Iar gerul îi cuprinde pe fiecare. 
Încep să strige, să țipe, mai întâi mai firav, mai ezitant, însă încet-încet răcnetele cuprind tot vagonul și -pe rând - și celelalte vagoane. Țipete, fluierături, înjurături, un vaiet continuu duce trenul prin frigul Asiei.”

Nu știu cum altfel aș putea descrie mai bine cartea decât spunând că e un roman care citit cu ochiul liber poate să nu te impresioneze prea mult, dar dacă înainte de-a te apuca să citești îți pui ochelarii pe suflet, așa cum cred eu c-a fost scrisă cartea asta, povestea lui Vili Barna (sau a lui Vasile Baghiu, pentru că niciodată nu știi a cui poveste o citești, de fapt), ți se va cuibări în oase, ca reumatismul.

Vei găsi în carte repere de o surprinzătoare subtilitate, complicații emoționale, ”simțăminte de om care crede că este în stare să dea capodopere literare cum nu s-au mai văzut, să inventeze mașini ce merg fără energie, să descopere tratamente pentru cancer și în general pentru orice boală care nu este încă tratabilă, să descopere noi legi în fizică, în fine”, vei sfîrși prin a  conchide odată cu Vili Barna: conștiința nu e un lucru de joacă.

19 comentarii:

  1. Foarte frumos si placut ai scris!
    Si m-ai facut tare curioasa in legatura cu cartea!Am s-o caut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Recunoastem ca am citit si recitit cu multa placere fragmentul dintre paranteze, cel cu Camil Petrescu si Vasile!
    Avem si noi autorii nostri preferati ;)
    Si ne-a placut mult si poza. Chiar foarte mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să dați socoteală pentru ucidere ultimei brume de modestie care mai sălășluia în mine =))

      Cât despre fluture, era atins și el de magalomanie, mă gândesc. Căci altfel cum să explic faptul că l-am zărit în timp ce udam gazonul, am intrat în casă, mi-am luat camera, i-am schimbat bateria care se gătase, am ieșit afară și fluturele zâmbea, așteptând ședința foto, pe aceeași cârciumăreasă pe care-l lăsasem :)))

      Ștergere
    2. Arcadia, draga mea,
      Sunt cam obosită, am copt vinete. De aceea, aș fi preferat o „analiză„ mai rezumat.
      Ca să pot să mă „tai cu tine în săbii„.
      Deocamdată am niște incertitudini, altele decât cele obișnuite- Vasile, autorul, este soțul tău, cel care n-a vrut să învețe comentarii, pentru că se juca doar cu limite și integrale/integrate?

      Ștergere
    3. Dragă Gina, există doi Vasile: unul e poetul, scriitorul, autorul de mai sus și celălalt e studentul cu diferențiale. I-a dat cu rest la calcule și-acum plătește: îi recit eu duioșii de opt ori pe săptămână =))

      Ștergere
  3. Draga Arcadia, daca stii vreun site de unde as putea sa imi iau aceasta carte in format pdf, trimite-o pe Smaranda sa-mi sopteasca la ureche. Eu n-am gasit-o nicaieri:(
    Ne bucuram ca te-ai insanatosit:P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că ”iegzistă” în format pdf :D
      tot ce pot să fac e să ți-o-mprumut pe-a mea :)

      mulțam de bucurie :))

      Ștergere
    2. In caz ca nu e o capcana, dar in lipsa unui instinct feminin n-as avea de unde sa stiu, accept oferta ta:D

      Ștergere
    3. Nprma că nu-i capcană, bre! Doar știi că mă euforizez în fața tinerimii cititoare care renunță la televizoare și monitoare :))

      Lasă-mi adresa in mail și te anunț când pleacă. Dacă îmi trimiți adresa până duminică seara, o pun la poștă luni. Dacă nu, abia săptămâna cealaltă când mă întorc din Deltă :D

      Ștergere
  4. ahaa, deci nu-i o carte de uitat in bus... cel mult in tren ;)
    - fara suparare-mai curand alerg dupa fluturii carciumaresei :)ma uit la minune de Smarandita si minunile ce vor sa vina...
    mi-e timpul prea scurt pentru planurile altora... abia-mi trec cincinalu' in trei ani si 1/2 - sa pacalesc timpul :)
    vara frumoasa, Mandro !
    xxxj

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bre, ești de groază! În loc să încurajezi cititul tu încurajezi cârciumăritul? =)) =))

      Vară faină și ție. Cât a mai rămas din ea :D

      Ștergere
  5. lasa groaza, nu descurajez pe nimeni sa citeasca si in carciumAreasa :0 si-n tren si pe unde s-o afla .
    Eu doar zic de mine , ca mi-a trecut cheful de rascolit in bolovanii filosofiei :) imi place tot ce ma face * sa ma rad * :)
    http://windwhisperer.wordpress.com/2009/10/27/vezi-ti-de/ ( cred ca-ai mai fost pe scara mea )
    xxx, j
    ps. o fi la tine ce-a ramas, aici e lunga vara fierbinte... si eu n-am dansat decat o vara ;)huh

    RăspundețiȘtergere
  6. Îți mulțumesc, Arcadia, pentru comentariul tău despre cartea mea. Mulțumesc fiecăruia dintre cei de aici pentru gândurile lor. Ce-aș putea spune, ca autor? Mai întâi că "Planuri de viață" nu este un roman filozofic, încifrat, postmodernist sau ceva de genul acesta. Este un roman "felie de viață" (Dan C. Mihăilescu). Subiectul? Un bărbat de 46 de ani, scriitor și cercetător, pleacă la o bursă în Occident. Acolo ia cu el și un manuscris al tatălui său despre prizonieratul sovietic cu gândul să-l transcrie pe computer. În timp ce transcrie și trăiește întâmplările din Occident (experimente artistice haioase, petreceri improvizate, călătorii, întâlniri de tot felul etc.), Vili Barna își retrăiește și viața din Romania (de dinainte și de după 1989), dar și pe a tatălui său (aceea din Siberia), ceea ce face ca totul să se întâmple în același timp. Un mesaj ar fi acela că nu umblăm în lumea aceasta fără nimic la noi, ci cu un bagaj în spate, cu bagajul trecutului. Acesta este de fapt și lucrul care ne conferă un sens al vieții. Trecutul este șansa noastră. Este identitatea noastră. Și chiar dacă acest rucsac nu ne scutește de singurătate, el poate fi un mod demn de a ne situa ca oameni în lumea diversă și în schimbare în care trăim. Ca oameni și ca români. În fine, "Planuri de viață" poate fi citit și la plajă și în tren, poate fi citit și la un pupitru dintr-o sală de lectură, și acasă, oriunde. Nu încerc să vând cuiva ceva, dar cred că "Planuri de viață" cuprinde în el lumea noastră de acum, cu trecutul nedigerat și cu prezentul ei plin de incertitudini. Cartea se găsește în librării, dar poate fi comandată și pe site-ul Editurii Polirom, atât în ediție online, cât și pe hârtie. O vară plăcută vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumim pentru comentariul lămuritor :D
      Exemplarul meu din Planuri de viață a plecat azi spre Turda la un tânăr cititor, ale cărui opinii le așteptăm și aici, dacă va binevoi :)

      O vară plăcută și rodnică îți dorim și noi, pentru că așteptăm cu interes următorul roman :D

      Ștergere
  7. Din păcate, autorul este, așa cum ai spus și tu: ”o specie de bărbat pe cale de dispariție, care-ar trebui protejată prin lege, precum cocoșul de munte.” Și nu neapărat pentru că oamenii au devenit superficiali și deschiși spre facil, ci pentru că viața a devenit atât de complicată încât și-au redus singuri dilemele existențiale, concentrându-se mai mult asupra soluțiilor practice pe care trebuie să le găsească la problemele lor cotidiene de supraviețuire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine le zici, măi Melanio! Numa' că io mă-ntreb așa, retoric, cum de io nu-mi pot simplifica dilemele existențiale?! Că probleme cotidiene de supraviețuire am și eu, sunt împărțite foarte echitabil: jumi-juma! :D

      ...
      Of, iar ajung la același răspuns, lobotomia mă mai salvează :))

      Ștergere
  8. Of, cum mai invatam si eu cuvant cu cuvant comentarii neghioabe la fiecare lectie de la Limba Romana...cred totusi ca eram pupata cand am ajuns la Camil Petrescu ;-))) Fluturele ala e ca un deltaplan gata sa survoleze peste planurile mele de viata :P Vara frumoasa :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu ai fost precoce, bre! :))
      Fșluturele ăla era ca un deltaplan fără curenți de aer, că m-a așteptat neobișnuit de mult să-l pozez :D
      Vară cum ți-o dorești!

      Ștergere